“……………………..
E totul randuit sa se intample-
Cu simplitatea unei adieri-
Cand de lumina sufletul se umple,
Dar daca-n schimbul sterpei mangaieri
Ghetarii urii se ivesc la tample,
Nu-ti vei afla iertarea nicaieri.” Georgea Tarnea
Mitologia il prezinta pe Saturn, fiul lui Uranus( cerul) si al Geei(pamantul) ca avid de putere si cu o teama permanenta de a nu-si pierde aceasta putere. Dupa ce si-a detronat tatal ( l-a castrat), s-a apucat sa devoreze toti copiii pe care sotia sa Rhea ii aducea pe lume. De ce facea asta? Aici putem vorbi de frica lui Saturn (frica pe care adesea o simtim si noi atunci cand Saturn in tranzit face aspecte cu planetele natale), frica legata de profetia conform careia va fi si el detronat de unul din fii sai. Dar profetia s-a adeverit, povestea continua cu Rhea care satula sa-si vada progeniturile ingurcitate de Saturn, ii va da in locul lui Jupiter, un pietroi infasurat in scutece pe care il va inghiti fara sa clipeasca. Astfel, Jupiter creste, devine adult si-l va detrona pe Saturn exilandu-l in Latium. Saturn in singuratatea lui va deveni intelept si plin de rabdare vorbindu-ne de maturitate, obligatii, cum sa crestem sa devenim mai maturi si mai obiectivi in toate privintele. Atunci cand Jupiter l-a alungat pe Saturn din cer, Ianus, zeul cu doua fete ce semnifica luna ianuarie, l-a primit cu bratele deschise. Ianus este zeul portilor si al pragurilor, deci Saturn poate fi numit “ Cel care sta in Prag”, pragul semnificand granita dintre realitatea interioara si cea exterioara.
