Timpul trece, noi ramanem. Canii latra, ursul trece, apa curge, pietrele raman. Asa a fost, este si va fi mereu, chiar si in 2009. Pentru omul de rand anul 2009 poate sa para un an ca toti cilalti de pana acum. Omul se trezeste dimineata, pleaca la locul de munca (in loc sa mearga la locul de creatie) pentru a dobandi acel salariu, timpul trece, soarele rasare, necazurile si bucuriile vin de la sine si uite asa apare plictiseala plictiselelor. Nimic nou sub soare.
Pentru omul, sa zicem neobisnuit, adica acel care mai si gandeste dincolo de satisfacerea trebuintelor bazale, anul 2009 nu mai apare ca fiind unul ca oricare altul. Fiecare an aduce cu sine anumite schimbari si transformari, cerinte si lucruri care trebuie sa se implineasca ca rezultat al diferitelor cauze declansate in trecut. Toate se intampla la timpul lor. Totul este oranduit dupa numar, masura. Toate lucrurile au timpul, sensul si masura lor.

Mai multe cititi pe blogul lui personal.